“Ar trebui sã te bucuri!” zice imaginea dezlânatã din oglindã. “De ce sã mã bucur?” întreb eu. “Când tot ce-am trãit au fost doar lacrimi și sânge?” “De lacrimi și sânge. Sã te bucuri! În fiecare zi!” îmi rãspunde ecoul. “Ar trebui sã te bucuri!” șopteste conștiința. “De ce sã mã bucur?” întreb cu sufletul […]
Când pleci, să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii, pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.
La început a fost un scâncet. Un scâncet timid transformat în plâns. Şi-apoi prima gurã de aer, trasã într-o lume necunoscutã. O lume plinã de culori, forme, zgomote, arome… o lume nouã şi misterioasã, atrãgãtoare şi periculoasã. O lume privitã cu ochii tulburi ai celui care se trezeşte smuls dintr-un culcuş în […]
“Iata portretul Pasarii-Care-Nu-E. Nu e vina ei ca cel care le face pe toate A uitat sa o faca. Seamana cu multe pasari, fiindca vietuitoarele care nu sunt, seamna cu cele care sunt. Dar cele care nu sunt nu au nume. Iata de ce Pasarea noastra se cheama Pasarea-Care-Nu-E. Si iata de ce e atat […]
Gânduri, gânduri, numai gânduri peste gene îmi aşterne. Şi citeşte printre rânduri şi-n surâsul dintre perne. Zale, zale, numai zale peste suflet le aşazã, pentru a-nchide orice cale de-a fi zâmbet, de-a fi razã. Dac-ar fi sã te cuprind în cãuşul palmei mele unde-ar trebui sã simt dorul nebuniei mele? Irninis Miricioiu
Te-am cãutat în gene, lanţuri si cuvinte, şi te-am gãsit în lacrimi şi morminte. Te-am cãutate în ape, visuri şi ninsori, şi te-am gãsit în urme de noroi. Te-am cãutat în zare şi-n balanţã, şi te-am gãsit în clipe de speranţã. Te-am cãutat în nume şi-n adâncuri, şi te-am gãsit pierdut în tine însuţi. […]
Sunt prea întortocheate drumurile pân’ la tine… pline de spini si neînţelesuri. Departe eşti, şi totuşi prea aproape. Prea greu sãpat în carnea neîmplinirii mele. De mult prea multã rugã, aripa mã doare, şi vaierul meu mut devine cântec. Irninis Miricioiu
Aritmetica lui Marin Sorescu: o femeie pe care am iubit-o plus aceeaşi femeie care nu m-a iubit fac zero. Arunc cuvinte pe foc, ca sã încãlzesc casa noastrã, pe care nu o vom construi niciodatã. Stãpâne bun, milos şi chipeş, nu-ţi face pãcatul sã laşi o biatã gravidã flãmândã şi blondã sã […]
Ecou Timpul se târãşte greoi Pe trupul meu din praf de stele. Întinde mâna… atinge-mã, Mã voi deschide ca întâia geanã de luminã ce joacã pe prima picãturã de sânge, cãzutã-n loc de lacrimã. Clepsidra zgârie cu unghiile secunda În care te-am cunoscut, în care te-am primit dincolo de aparenţe, dureroase, dar dure şi […]
“De ce masura iubirii este pierderea ei?” “Nu-ti dai niciodata inima cu totul; o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi, fara sa ceri voie nimanui?” “E usor sa inseli. Infidelitatea nu e un motiv de lauda. […]