În loc de urare (la început de An)


Nu vă mai spun și eu cum să vă fie anul, căci deja au trecut câteva zile bune din el. Zile în care ați avut timp să vă dezmeticiți, și unii dintre voi, să vă întoarceți la cotidian. Da, același cotidian întrerupt abrupt de zilele de sărbătoare. Sărbătoare trăită și ea pe repede înainte tocmai pentru că deh, sunt multe de făcut… sarmale, cozonaci, piftie, cârnați, curățenie în casă, împachetat cadouri și împodobit bradul. Apoi, pregătirile de Revelion. În pijamale cu pisici, într-adevăr, dar totuși Revelion. Și când ajungi să respiri, în sfârșit… a trecut.

Deci, nu vă mai spun și eu cum să vă fie anul.

Cu mai multă liniște? Cu toții avem nevoie.

Cu mai multă siguranță? Clar. Perioada asta ne-a arătat din plin ce înseamnă să îți faci planuri… năruite dintr-o mișcare de lucruri independente de voința fiecăruia.

Cu sănătate? Poate în primul rând. Căci pentru unii, (și nu puțini!) anul acesta a fost fatal. A rămas drept anul înscris pe crucea aflată la căpătâi și anul de care apropiații își vor aminti cu lacrimi.

Cu mai multă bucurie? Poate că bucuria ne lipsește cel mai mult. Și apropierea. Conexiunea cu cei din jurul nostru. Strângerea de mână între prieteni. Îmbrățișările spontane. Râsul până târziu în noapte într-o mare de suflete ce vibrează în același ritm.

Cu mai multă responsabilitate? Poate că devenind mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru (și nu mă gândesc doar la efectele pandemiei), reușim să schimbăm măcar un milimetru din ceea ce ne înconjoară. Fără să așteptăm de la alții. Și să ne și plângem că schimbarea nu vine de la sine.

Cu mai multă înțelegere și mai puțină ură? Cred că exact aceasta este ecuația care ne lipsește. Căci în clipa în care investim mai multă energie în a doua decât în prima, lumea devine dintr-o dată un loc mult prea greu de suportat. Chiar privind în lucrurile ei mărunte, de zi cu zi, lucruri care nu ar trebui să conteze atâta timp cât plutești deasupra lor.

Cu mai multă recunoștință? Câți dintre noi sunt recunoscători pentru clipa prezentă? Pentru că sunt vii, sănătoși, pentru că îi au pe cei dragi aproape sau pentru că au tot ce le trebuie pentru a trăi astăzi, fără a se îngrijora de ce se va întâmpla mâine. Căci asta ajungem să facem cu obstinație. Să ratăm prezentul. Trăind în trecut sau îngrijorându-ne pentru viitor. Dar în orice caz, neglijând prezentul și ceea ce există în el.

Nu vă spun eu cum să vă fie anul. Eu vă spun doar să visați mai mult, să iubiți mai mult, să trăiți mai mult. Acum. Astăzi.

Timpul, în esența lui, nu există. Este doar o măsură inventată tot de oameni pentru a-și cuantifica existența. Anii nu trec. Noi trecem.

Hai “La mulți ani”!

Salvador Dali – Melting watch

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.